Autor: Swami Revatikaanta
Termenul sanscrit ”yajna„ în cadrul scripturilor Vedice, are diferite valențe, însă în Padma Purana semnificația acestuia este fără tăgadă ‘a venera’.
În Gita, Krșna spune:
„Conncentrează-ți mintea cu iubire asupra Mea, venerează-Mă, închină-te Mie.
Folosește-ți mintea în acest mod, fă din Mine scopul tău suprem și vei veni la Mine.’’
Bhagavad Gita, 9.34
Guruji, în comentariul Său, adaugă:
‘Concentrează-ți mintea asupra Mea. Fii devotat Mie. Trezește-te. Lasă-ți inima să se oprească asupra Mea. Venerează-mă. Slujește-Mă prin rugăciunea ta, prin actele tale de caritate, prin toate îndatoririle tale zilnice.
Fă totul precum o rugăciune. Închină-te mie. Fii smerit. Gândind în acest mod și făcând din Mine scopul tău suprem, vei veni la mine. Dacă mintea și inima sunt concentrate asupra Domnului, și dacă toate acțiunile unei persoane Îi sunt dedicate Lui, având atitudinea de abandon în fața Lui, atunci, nu există nicio îndoială că acea persoană va ajunge la El.’
Frumusețea rugăciunii, cel puțin pentru mine, este că, aceasta în mod simultan săvârșește două lucruri, și anume: venerarea lui Dumnezeu în modul descris de acest verset, nu contribuie doar la construirea unei relații cu Dumnezeul Suprem, pe care îl adorăm, dar în același timp, ne dezvoltă și smerenia interioară. Smerenia, este calitatea de care avem cea mai mare nevoie pentru a-L atrage pe Dumnezeu!
Ca devoți, în mod firesc ne dorim să fim cât mai aproape de Dumnezeu. Dar uneori, ne dorim ca mai întâi să fim aproape de El, pentru ca doar după aceea să Îl venerăm cu iubire.
Astfel, ajungem într-un impas – ne dorim ca Dumnezeu să fie aproape de noi pentru a-L putea venera, iar Dumnezeu vrea ca noi să Îl venerăm pentru a ne putea apropia de El!
Dar trebuie să înțelegem că primul pas trebuie făcut de noi. Dumnezeu își cunoaște valoarea, și știe că atunci când ni se dăruiește, avem experiența supremă.
Ceea ce înseamnă că, această experiență nu ne-o va da așa, pur și simplu. Trebuie să vadă că ne-o dorim cu adevărat, că există un angajament din partea noastră către El. Că Îl apreciem cu adevărat.
Iar venerarea este modul prin care ne arătăm acest angajament și aprecierea valorii Sale.
Să venerezi presupune abandonul în fața supremului, înseamnă să te angajezi într-o cauză, în care să urmărești ceva mai important decât propriile dorințe și câștiguri.
În acest sens, recomand tuturor, indiferent de religie, credințe sau lipsă a acestora,
acest principiu dharmic, respectiv “yajna’’. Practicând yajna, viața primește un sens și scop, pentru că suntem capabili să ne-o dedicăm în slujba a ceva ce este mai măreț decât noi înșine.
Adevărata fericire se naște din spiritul rugăciunii, spiritul de sacrificiu, acela de a te pune în slujba celorlalți, și de a acorda prioritate nevoilor altora, în detrimentul satisfacerii simțurilor personale sau a fericirii trecătoare a minții.
Dar, desigur, dacă poți cu adevărat și cu sinceritate, onorează și venerează sursa ființei tale – Sriman Narayana.
Suntem cu toții suflete, și în acele momente de venerare a lui Dumnezeu, adevărata noastră natură, strălucește.
Predispoziția naturală a sufletului nostru, de a-L iubi pe Dumnezeu, este atât de rar manifestată, încât, atunci când putem să o vedem, să o simțim, chiar și pentru o clipă, poate avea loc cea mai mare și importantă transformare din viețile noastre.
Aceste momente ne întăresc credința, ne consolidează încrederea, îl atrag pe Dumnezeu și ne umplu viețile cu speranță – speranța că prin acest fundament al Dharmei, – Venerare, vom obține Iubirea perfectă și binecuvântată și nu vom mai avea nevoie de nimic altceva.