Autor: Rishi Akashananda
Să analizăm puțin esența principiului purității!
Când eram mic, mama obișnuia să-mi spună: ‘Spală-te pe dinți! Fă duș! Fă curat în cameră!”. O ascultam? Nu. Făceam curat din când în când, dar în general, aveam o viață destul de dezordonată.
Atunci când sora mea făcea ceva ce mă enerva, obișnuiam să gândesc lucruri foarte urâte despre ea și să fac diverse planuri de răzbunare pentru a o face să sufere.
Toate aceste gânduri răutăcioase se adunau în mintea mea. Îmi făceau bine? Cu siguranță, nu. Realizam oare că acest mod de gândire nu îmi făcea bine și că ar fi fost mult mai bine dacă mi-aș fi schimbat mentalitatea și perspectiva din care abordam situația, pentru a-mi trăi viața cu o minte mai pură? Clar, nu.
Acesta este unul din motivele pentru care puritatea se numără printre principiile dharmice.
Haideți să vedem ce abordări putem avea asupra purității și cum o putem aplica în mod concret, în viața de zi cu zi.
De câte ori ne gândim la puritate, mintea ne sugerează imediat diferite tipuri de imagini: apa sub formă de cascade, podele care strălucesc de curățenie în casă, și multe altele. Este aceasta oare, puritatea despre care vorbesc scripturile antice? Da și nu.
Mai înainte de toate, trebuie să definim diferitele zone în care puritatea ar fi bine să fie aplicată.
Noi, ca ființe umane, avem două părți principale de care trebuie să avem grijă: partea exterioară și cea interioară.
Din perspectiva exteriorului, a trăi o viață dharmică, pură, presupune să fii curat, să faci duș cel puțin o dată pe zi, să trăiești într-un mediu curat și să-ți menții un trup pur.
Tot ceea ce ne înconjoară reflectă activitatea și realitatea noastră interioară, care ne influențează constant stilul de viață și experiența vieții de zi cu zi.
Puritatea trebuie înțeleasă cumva ca acea parte, care este o extensie a tot ceea ce noi suntem.
Prin urmare, până și alegerea persoanelor care ne înconjoară devine o decizie crucială în a determina dacă experiența noastră interioară rămâne pură și curată, sau începe să fie pătată de influența exterioară.
Din perspectiva interioară, se impune dezvoltarea purității mentale:
‘Mintea unui bhakta este pură. Acesta s-a purificat prin practica de meditație și yoga, prin japa, prin reamintirea constantă a lui Dumnezeu.’
Comentariul lui Paramahamsa Vishwananda,
Bhagavad Gita, 13.8
Paramahamsa Vishwananda vorbește aici despre o stare foarte înaltă a realizării, în care mintea este pură. El dă instrucțiuni clare despre cum cel care se află pe calea bhakti poate atinge o astfel de stare. Aici practica spirituală joacă un rol extrem de important în viața noastră.
Purificarea minții deschide accesul spre comuniunea cu Dumnezeu.
Aceasta este înțelegerea pe care ar trebui să o avem atunci când vorbim de puritatea interioară, de puritatea mentală.
Înțelepciunea vedică, împreună cu puritatea, asemeni majorității principiilor dharmice pentru a fi înțelese în profunzime, necesită o experimentare îndelungată, de-a lungul unei vieți întregi, câteodată poate fiind nevoie chiar de mai multe vieți.
Între timp, ar trebui să ne străduim să menținem un mediu sănătos, curat și pur în exterior, cultivând totodată, în interior un mental sănătos, hrănit cu hrană spirituală.
Dacă reușim să facem acest efort, rezultatul va fi trăirea și experimentarea directă a purității. Acest lucru ar însemna nu numai că suntem pregătiți să înțelegem puritatea, dar și că suntem pregătiți să o aplicăm în viața zilnică, acționând în puritate, devenind puri.
Viață dharmică nu este doar pentru noi înșine. Un comportament dharmic reprezintă un punct de referință, un exemplu pentru ceilalți.
Așa cum Krishna spune în Gita:
‘Tot ceea ce face o persoană distinsă, va fi făcut și de către ceilalți; lumea urmează standardele impuse de o astfel de persoană.’
Bhagavad Gita, 3.21