Dintre cele 12 principii dharmice, principiul austerității cu preponderență în societatea occidentală, pare a fi un anacronism. Însă pentru cei aflați pe calea spirituală, austeritatea este fundamentală.
Autor: Ruchita
Austeritatea. Haideți să să fim sinceri, câți dintre noi au un sentiment vag de neliniște la citirea acestui cuvânt? Ne aduce în fața ochilor imagini de renunțare, de suferință, iar pentru cei cu o imaginație și mai bogată, imaginea călugărilor îngenunchind în frigul din celula lor, pentru a se ruga în miez de noapte, imaginea unui sfânt Indian stând pe un picior, cu brațele ridicate, cu privirea pierdută în gol ore în șir.
Însă nouă, celor aflați pe calea bhakti, ne place să cântăm, să ne jucăm, să dansăm, să ne bucurăm… Nu, în mod clar, bhakti și austeritatea nu pot coexista.
Sau oare pot?
Să încercăm să folosim un cuvânt cu un impact mai redus. În locul cuvântului austeritate, să folosim cuvântul disciplină, sau, mai bine, auto-disciplină. Ne generează aceeași stare de neliniște?
Sper că nu. Până la urmă, tradiția liniei noastre abundă de personalități a căror disciplină și perseverență strălucește incontestabil, dar cărora cel mai probabil nu le acordăm prea multă atenție. Cine nu știe anecdota lui Ramanujacharya, în care acesta a mers de 17 ori la Goshtipurna pentru a cere să fie inițiat în mantra ‘om namo narayanaya’? De șaptesprezece ori!
Știm cu toții că Paramahamsa Vishwananda și noi, ca și devoți ai săi, facem parte atât din tradiția Vaishnava cât și din linia Atma Kriya Yoga, care se bazează pe învățăturile yoghinului nemuritor din Himalaya, Mahavatar Babaji.
Dacă la suprafață calea Bhakti Marga pare ‘simplu’ bazată pe bhakti, asta se datorează strict doar unei priviri superficiale. Dacă pare că disciplina și un anume grad de austeritate sunt în contradicție cu bhakti, este doar o înțelegere eronată.
În Bhagavad Gita, Krishna afirmă că austeritatea este una din calitățile Sale divine, iar în comentariul Său, Paramahamsa Vishwananda afirmă că aceasta este o calitate pe care Dumnezeu a conferit-o fiecărei ființe umane. Asemeni oricărui alt aspect al vieții, auto-disciplina trebuie să fie inclusă în viața noastră zilnică, cu atitudinea potrivită.
Da, deoarece auto-disciplina trebuie să facă parte din viața de zi cu zi, a oricărui bhakta și nu numai din a celor care au ales calea austerității pure.
Deseori, în stasang-urile sale, Guruji Își îndeamnă devoții să fie disciplinați în îndatoririle spirituale zilnice, precum practicile spirituale, care includ nu numai Atma Kriya Yoga, japa, puja, dar și citirea și studiul sfintelor scripturi.
Ne încurajează astfel să devenim adevărați yoghini, aflați pe calea bhakti.
Adevăratul yoghin este acela care acționează fără a avea un interes personal față de fructele acțiunilor sale, adevăratul yoghin este acela care acționează cu mintea concentrată asupra lui Dumnezeu, adevăratul yoghin este acela care acționează și îi oferă totul lui Dumnezeu.
De asemenea, motivația din spatele practicilor noastre spirituale nu trebuie să fie câștigul personal.
Acestea sunt caracteristicile pe care un yoghin aflat pe calea bhakti trebuie să le aibă.
Scopul unui adevărat yoghin este doar dobândirea lui Dumnezeu.
În explicațiile Sale privind capitolul 9, versetul 7 din Bhagavad Gita, Paramahamsa Vishwananda relatează ceea ce spune Krishna, ‘Eu sunt forța asceților.’ El este ‘practica spirituală a acelui bhakta ce se străduiește să obțină perfecțiunea, se străduiește să mă obțină pe Mine.’
Bhagavad Gita este un manual incredibil de spiritualitate practică.
În capitolul 17 Krishna explică clar cum se aplică în comportamentul nostru uzual un concept atât de neobișnuit ca austeritatea:
- Austeritatea trupului: să fii curat, sincer, celibatar și șă te abții de la violență.
- Austeritatea limbajului: să nu cauzezi suferință celorlalți, să spui adevărul, limbajul să-ți fie agreabil și benefic, să citezi Vedele.
- Austeritatea minții: calm și pace, binevoitor, tăcut și aflat în controlul minții, cu gânduri pure.
‘‘Domnul Krishna a vorbit despre disciplina trupului, disciplina limbajului și disciplina minții. Când acestea trei sunt în armonie, când acestea trei sunt aliniate, persoana dobândește o credință eliberatoare, o credință de neclintit.’
Paramahamsa Vishwananda